miercuri, 19 martie 2008

Frizeria cubaneza

Astazi am facut o tentativa de a gasi un frizer si de a-mi taia parul insa misiunea pare imposibila. Pur si simplu, din peisajul urban local lipsesc buticurile si coafurile facute la parterul blocurilor, non-stopurile ori casele de schimb valutar. Aici strazile sunt strazi si nu bazaruri insa bine, bine, omul s-ar mai tunde si el, ca doar nu poti umbla cu freza de Aerosmith tot anul. De cateva zile urmaresc de-alungul traseelor mele din centru si pana acasa un frizer insa nimic. Un amic mi-a spus sa merg in Baggot Street. Azi am fugit in pauza de masa acolo insa singurul frizer din sudul Dublinului lucra cu viteza "incet si foarte incet" iar la rand mai erau inca 3 domni ce rasfoiau plictisiti revistele expirate de pe masa. Ce puteam face decat sa plec. Asa ca intors in firma "Paradis" si stand la un ceai apare Maria, (Maria del bario), fata responsabila de aprovizionarea bucatariilor din cladire. Am vorbit un pic in limba telenovelelor si ea s-a oferit sa ma tunda. Zis si facut. Ce aveam de pierdut? Caci in cel mai rau caz ma tund in stil Kojak si am reparat orice greseala.

La ora 18 am plecat cu Maria spre apartamentul ei din Temple Bar - cartierul vietii de noapte din Dublin. Mi-a pus muzica "flamenco" - mai mult "hipsi" (adica gipsy) din "Espain" - cu versuri de manele si fata a trecut la aparat. Intr-o ora m-a scapat de mesa ce o purtam pe cap si mi-a facut o freza decenta, de cartier. Oricum, daca ma intreaba cineva unde m-am tuns am sa spun ca la un salon privat unde se aplica numai trenduri de ultima generatie. La un moment dat, muzica parea a fi din Cuba si toata atmosfera parea cubaneza: Maria, fara probleme trudea cu pasiune la frizura, vecinul striga afara, intreaga frizerie ad-hoc era improvizata intr-un apartament fara pretentii, in timp ce la parter turistii isi faceau cale printre strazile inguste din cartier. Iata si rezultatul "Frizeriei cubaneze"! Ca sa sarbatorim, am coborat la barul ce da numele intregului cartier: Temple Bar. Aici am gustat un wiskey Jamson facut la Dublin, foarte bun cu iz lemnos, ales dintr-o lista cu peste 100 de tipuri diferite de wiskey. La bar ne-am imprietenit cu doi americani ce au venit in Europa sa isi ruineze economiile (totul li se pare EXTREM de scump in comparatie cu Statele Unite) dar acest lucru nu i-a impiedicat sa se bucure de atmosfera irlandeza din bar: in coltul de langa geam grupul instrumental a incins publicul. Asa concert, asa freza!

2 comentarii:

marketing97 spunea...

Ciao Alex,

Tocmai ma delectam cu noile tale impresii si aventuri stil "Alex in Wonderland" :):).
Picanterii verbale si elogii dragute care nu m-au lasat pana nu am citit tot,de la prima zi pana la frizeria cubaneza.........
Cred ca atmosfera e speciala,imi plac descrierile tale privind puburile vechi de cateva sute de ani,toata forfoiala de lume de partout, cladirile rezidentiale decor plasma si rafturile goale de "papuci" la 60 euro gestionate de batranele cu "spondiloza" :):):)
Parca e un aer de "Gangs of Dublin"
Te invidiez pentru sala de fitness,cu coachul personal......a dream........aici coachul costa 30 euro/ora............
Continua sa ne tii la curent,astept urmarea.
Pa,

Petra

Pseudo-transylvanus spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.