Anotimpul in Irlanda este o notiune care nu are niciodata forma de singular pentru ca pur si simplu vantul misca cu o viteza ametioare lumini, umbre, ploaie si soare ca intr-un carusel perpetuu. Dimineata, ploaia turna din cer! Pe un asemenea fundal a initia o excursie pare a fi o adevarata nebunie. Pe continent! Aici in Irlanda, totul e sa fi optimist si sa crezi ca intotdeauna e soare deasupra norilor.
Impreuna cu un amic, David, am pornit spre zona muntilor Wicklow, langa localitatea Enniskerry, la 20 de km de Dublin. Aici am descoperit unul dintre locurile cele mai frumoase pe care le-am vazut pana acum: un castel Georgian, o gradina italiana, un parc englezesc ce se termina pe fundalul muntilor ce ascund o maiastra cascada!
Lipit de geamul castelului de piatra, cu un cappuccino cald in palme, privind prin firele si siroaiele de ploaie de afara spre statuile din parc aveam sa aflu povestea magica a locului. In anul 1300 in acest loc se afla castelul unei familii locale (Power). Un englez pe nume Richard Wingfield va ajunge remarcat datorita curajului de care a dat dovada in campaniile militate din Flandra, Franta, Portugalia si Irlanda, si prin urmare, acesta este numit Maresal al Irlandei. In anul 1603 primeste in dar castelul si mosiile. Un secol mai tarziu aspectul castelului se schimba. Acesta primeste o fatada in maniera Palladiana ce aduce aminte de vilele clasiciste si de o simetrie perfecta ale lui Palladio din Veneto. Terenul in panta lina vine amenajat intr-o magnifica gradina italiana in terase, flancata de 4 statui antice. La capatul scarii centrale se intinde suprafata unui lac in mijlocul careia se afla o fantana arteziana desprinsa din peisajul pietei Barberini din Roma. In planul urmator vegetatia creste in inaltime: rododendroni si camelii pline de flori insangerate, magnolii albe, pini si brazi inalti ca stilpii unei catedrale gotice. Muntii Wicklow au linii usor curbate, atat de familiare peisajului din Muntii Apuseni!
In anul 1974 un incendiu de proportii distruge interiorul si acoperisul cladirii. Renovarea are loc abea in 1996 cand aici se instaleaza un restaurant cu o terasa de vis, un centru comercial pentru decoratiuni interioare si de gradina (gen Ikea) iar sala de bal este rezervata prezentarilor de moda, nuntilor si evenimentelor de firma.
Depanand informatiile locului am observat ca afara cerul luminat si ca a aparut soarele. Astfel am decis sa pornim pe potecile de munte. Urcand panta lina am ajuns la un punct de belvedere ce deschidea firul furtunos al unei cascade: cascada Powerscourt. Inalta de peste 120 de metri, cascada parea o trena de mireasa, datorita volumului mare de apa acumulat de pe versantii superiori. Vantul a inceput sa sufle din ce in ce mai tare iar noi am continuat cararea spre varfurile aflat la o altitudine de circa 600 m. Aici am servit sandwichurile si cand am terminat masa am fost batuti de o grindina deasa, mai apoi inghititi de-a binelea de un nor plin de ploaie siroinda. vantul era atat de puternic incat nu mai puteam tine deschisa umbrela. Stateam nemiscati cu umbrela intredeschisa si credeam ca furtuna nu se va opri niciodata. Dar deodata norul furios s-a mutat si ne-a lasat sa ne intoarcem prin padure spre castel. Soarele a inceput sa straluceasca facand ca experienta furtunii sa para o experienta dintr-o alta tara. Pe fondul cerului perfect azuriu am vizitat gradinile castelului pana cand paznicul gradinii a inceput sa sune din clopot ora inchiderii.
Din pacate bateriile aparatului foto imi erau descarcate si nu am apucat sa fac nici o poza. In schimb puteti face clic pe site-ul domeniului http://www.powerscourt.ie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu